Lumea e cum suntem noi

Lumea e cum suntem noi,
ce cumplită-asemănare,
ia-napoi ce dăm-napoi
și o doare când ne doare.
Ce există este viu
și e moartă partea moartă,
nu-i devreme ce-i târziu,
paradoxuri nu se poartă.
Pe planeta de pământ
și iluzie stelară,
nici nu-ncape în cuvânt,
faptul că avem o țară.
Dalbe flori de dulce măr,
foaie roșie de sânge,
știm un simplu adevăr,
dorul ei în inimi plânge.
Vai, durează prea puțin,
drumul nostru, trece timpul,
tot ce facem e destin,
tot ce-i drept e pur și simplu.
Lumea e cum suntem noi,
îi purtăm secret văpaia,
dacă oameni încovoi,
suferă și Himalaia.
Nu contabili la atomi
și nu slugi la curtea morții,
ci doar oameni pentru om,
fii ai dreptelor proporții.
Cine-i joacă pe pământ,
păcii tragicomedia,
nu există drept mai sfânt,
pentru om ca omenia.