Prea multă primăvară
E atât de multă primăvară De nu mai pot ca să aștept, Mi-e dor de drumuri și de vară Copacii verzi să-i strâng la piept.
Parfum de flori aș vrea să cânt Și azur în ochi să-mi între blând, Tristețile… de-acum le alung. Tu, Viață, mă răsfeți prea mult!